Beatrice Daniş, IQAds.ro, Bucureşti, Decembrie 2008
Acum 3 – 4 ani am fost trimisă fără să fi cerut la un training pe teme de leadership, eu neavând nici cel mai mic chef să pierd 2 zile din programul meu de munca şi-aşa foarte încărcat. 2 zile pierdute ar fi insemnat 3 nopţi până spre 4 dimineaţa în condiţiile în care şi-aşa în mod regulat nu plecăm înainte de miezul nopţii de la birou.
În fine! Descoperind că în audienţă erau exlusiv oameni din middle şi top management, trainer-ul ne-a cerut să ne lăsăm telefoanele mobile la intrare, ştiind probabil că tentaţia de a ţine legătura cu biroul va fi mare. Nu vă spun ce reacţie a generat în sală această cerere! “Am de trimis un feedback în 2 ore”, “echipa mea e într-o prezentare şi trebuie să ştiu cum decurge” etc., iar eu tocmai lansasem Kandia şi trebuia să-mi pregătesc o dizertaţie pe care s-o prezint în faţa membrilor CNA. Concluzia celor două zile este că fara doar şi poate acest training de leadership a fost cea mai buna investiţie pe care a facut-o organizatia McCann Erickson în mine şi nu pentru că am aflat care e diferenţa între un manager şi un leader.
La sfarşitul celor 2 zile, trainer-ul ne-a cerut să împărtăşim cu audienţa care este acel gând unic care ne-am marcat şi cu care plecăm din sală cu scopul de a-l împartaşi oamenilor cu care lucram. Majoritatea participanţilor s-au ridicat şi au reprodus din memorie varii definiţii ale unor procese sau noţiuni cu care lucrau deja – lucru de altfel bun, pentru că profesioniştii din România sunt nu de putine ori în situaţia de a reinventa roata pentru că nu au o fundaţie teoretică temeinică. Dar iată că mi-a venit şi mie rândul şi-am ezitat pentru cîteva secunde: să pretind că sunt un învaţacel model care-şi ia notiţe, sau să fiu eu însămi, adică participantul care preferă să asculte ca să poată interveni în discuţie ori de cate ori are o opinie?
Citându-l pe trainer am spus: “People rather are stupid than look stupid!”. Şi asta a fost tot! Poate că în faţa celorlalţi participanţi am părut mai degrabă superficială. Mi-a păsat? Cu siguranţă nu, pentru că în momentul în care trainerul a făcut acestă afirmaţie am vizualizat nenumaratele dăţi în care şi eu alaturi de majoritatea colegilor mei dădeam din cap în sensul “te urmaresc şi te înteleg” în faţa clienţilor disperaţi că nu-şi pot îndeplini obiectivele de marketing pe anul respectiv.
Cei mai multi dintre noi nu întelegeau ce însemna “weighted distribution”, “share in shop”, standard de mercantizare, parametru de brand, TGI, GRP, CPP, “circulation”, “pass-by” etc. şi nici nu-i urmăream pentru că nu ne pasă decat de faptul că aceşti clienţi nu puteau la rândul lor să înţeleagă cât de genială este ideea noastră creativă şi cât de multe premii de creativitate va aduna spotul pentru care ei nu erau pregătiţi să platească mai mult de 50.000 euro.
Important totuşi e faptul că unii dintre noi, cei care aveam remuşcări după astfel de întalniri în care dadeam din cap ca gâştele, ne duceam la birou şi umpleam time sheet-urile cu ore suplimentare în care puricam internetul încercînd să ne astupăm găurile din bruma de cunoştinţe de marketing cu care ieşim de pe băncile facultăţii. Şi uite aşa, ajungeam să strângem frustrări cum că nu avem viaţă personală.
Cand am intrat în consultanţă mi-am dat seama că titlul de consultant te obligă la cunoaşterea şi înţelegerea unei categorii de produs/serviciu în profunzime şi nu doar a unei mărci. Partenerii tăi de discuţie se asteaptă să fii consultant pentru piaţa de “ciocolată”, “asigurări”, “medicamente”, “făină” etc. Şi ca să poti fi perceput ca fiind deştept în prezentarea solutiei eşti obligat să-ţi asumi statutul de prost care şi-ar putea fi atribuit în cadrul sesiunilor de briefing. Oricât de multe ore ai investi în căutări pe net sau în articole din reviste sau în teorii din cărti, nu vei afla mai repede decât întrebând clientul că vara nu e sezon de ciocolată întrucat se topeţte pe raft din cauza untului de cacao, că puterea făinii este un parametru al produsului care înseamna cât de mult poate creşte aluatul, că producatorii romani de medicamente vor muri în faţa competitorilor internaţionali nu pentru că sunt romaneşti, ci pentru că nu au un pipeline în R&D care să le poată menţine competitive etc.
Adrian Stanciu – Managing Partner la Human Synergistics spunea în cadrul unei dezbateri că un consultant înseamnă “25% knowledge, 75% personal experience”. După aproape 3 ani de consultanţă pot spune că e o teorie care stă în picioare indiferent de tipul de consultanţă pe care-l oferi. Experienţa personală nu înseamnă ce faci dupa orele de program, ci cat de mult ai interactionat cu o piaţă sau o categorie şi cît de în profunzime ai pătruns astfel încât să poţi dovedi că eşti deştept înca de la prima întalnire cu urmatorul tău client. Un slogan celebru spune “good things come to those who wait”, iar eu aş mai adăuga în acest context “…and ask”. Aşa că întreabă când nu ştii ceva şi vei vedea că în timp te vor întreba alţii pe tine.
Sau şi mai bine articulat: “Stay hungry, stay foolish!”
– Steve Jobs – CEO Apple Computers
Sursa: www.brandtailors.ro
